3. Participarea membrilor – guvernanță cooperatistă și beneficiile membrilor

Încrederea este variabila cea mai importantă când discutăm de acţiunea colectivă, aceasta reduce sau chiar elimină costurile de tranzacţie. Încrederea este un rezultat al relaţiilor dintre indivizi. Succesul acestor relații se regăsește în crearea unor instituții / organizații funcționale. Un nivel ridicat de încredere între indivizi – indivizii sunt demni de încredere, aceștia au relaţii bazate pe încredere și dezvoltă  instituţii ce recompensează acest comportament (Ostrom și Ahn, citați de Petrescu C). Încrederea presupune predictibilitatea – aşteptarea că ceilalţi actori (indivizi, grupuri, instituţii) se vor comporta într‑un anumit mod este confimrată de aceștia, fapt ce reduce incertitudinea şi face ca indivizii să nu se comporte în mod egoist, ci să participe la realizarea bunului comun. Încrederea este o resursă pentru acţiunea colectivă – atunci când actorii deţin informaţii despre interesele şi comportamentele  celorlalţi astfel putândus-se verifica loialitatea şi cinstea celor cu care se intenţionează a se realiza tranzacţii (Pfaff şi Valdez, 2010 op citat).[1]

Înființarea sau dezvoltarea unei forme asociative presupune o abordare participativă  – viitorii membri pot iniţia întregul proces, vin cu idei, decid ce să facă, cum să facă, cine să facă etc. Astfel, în condiţiile în care comunitatea vine cu adevăratele ei probleme, cu soluţiile ei și le implementează, oamenii vor dori cu atât mai mult să păstreze şi să dezvolte ce au realizat. Aceasta este diferită de abordarea din exterior când un factor interesat din afara grupului decide să fie implementat un anumit proiect şi alege un anumit mod de acţiune. După ce decizia a fost luată în afara comunităţii, un specialist încearcă să convingă membrii comunităţii că acest proiect este important pentru ei și că ei trebuie să contribuie la implementarea lui.

 Abordare din exterior  Abordare participativă
Instituții guvernamentale, donatori/finanțatori, consultanți  decid pentru oameni pornind de la idei de tipul:oamenii nu ştiu ce este important, bun, util pentru eioamenii nu știu să-şi rezolve singuri problemelePersoane “specializate” trebuie să convingă oamenii că:este benefic pentru eieste al lor‘trebuie’ să se implice în proiect / forma asociativă / trebuie să participeMembrii sunt doar niște beneficiari pasivi de servicii.Oamenii sunt implicaţi de la început:gândescanalizeazăplanificăconducimplementeazămonitorizeazăevalueazăPrin implicarea lor membri vor fi motivaţi:      vor vedea beneficiulse vor simţi capabili se vor simţi responsabilivor găsi soluţiivor crede că este posibil [2]

De exemplu Cooperativa Lunca Someșului a constatat că alinierea priorităților membrilor a fost o mare provocare. Pentru unii, implicarea a fost mai mare, punând inițiativa pe un loc mai important la nivel personal, dar pentru alții, cooperativa este o alternativă în caz de nevoie, implicarea lor fiind redusă. Acest subiect este încă relevant astăzi în relația cooperativei cu membrii, dar s-a format o masă critică care esteimplicată activ și oferă, de asemenea, ore de voluntariat pentru buna funcționare a lucrurilor. Fermele membrilor au dimensiuni diferite, între 0,58 și 30 ha, dar contribuția tuturor este importantă. Membrii mai mici sunt adesea favorizați în planificarea livrării. Este important ca cooperativa să îi poată păstra și să se simtă susținuți de aceasta.

În Cooperativa Agricolă Fermierul Nădlăcan drepturile și obligațiile membrilor cooperatori sunt egale. Indiferent de mărimea ponderii fiecăruia în capitalul social, fiecare membru se exprimă printr-un singur vot, conform principiului cooperării „un om = un vot”. Distribuția profitului și pierderii se face în funcție de contribuția financiară. Distribuția profitului cooperativei se face în conformitate cu decizia adunării generale.  Toate deciziile luate la nivelul Cooperativei sunt discutate și convenite cu toți membrii cooperativei. Membrii achiziționează toate intrările și valorifică pe deplin producția comercializată prin cooperativă. 

Beneficiile sociale pentru membri fac parte din misiunea organizației într-o cooperativă. Aceste beneficii constau în: 

  • prețuri mai bune, obținerea accesului la piețe specializate, asistență pentru producerea într-un mediu exigent de calitate și în afara pieței locale, dar și, creșterea nivelului de trai etc. 
  • Optimizarea costurilor de producție și eficiența activităților agricole prin transferul către cooperativă cel puțin parțial a comercializării producției desfășurate în comun. Acest lucru asigură prețuri mai bune în ceea ce privește calitatea / cantitatea.
  • Efectuarea de investiții comune pentru a adăuga valoare producției agricole primare și a echilibra veniturile din lanțul agroalimentar duce la un nivel mai ridicat de stabilitate socială pentru membri. 
  • Rentabilitatea afacerii pe termen mediu și lung, valorificarea fermierilor și a
  • Cooperativelor prin generarea de valoare adăugată economică pentru membrii lor și, în plus, desfășurarea unei activități economice relevante, supraviețuirea pe piață și dezvoltarea socială și economică durabilă.
  • Membrii cooperatori sunt bine informați, pot fi implicați activ și pot propune măsuri pentru eficientizarea activității socio-economice a cooperativei, pentru a primi drepturile care le revin din desfășurarea activității, după ce au fost respectate obligațiile față de cooperativă.
  • Controlul democratic și distribuția echitabilă a rezultatelor cooperativei în funcție de activitatea economică a fiecărui membru.
  • Creșterea capacității de a face față riscurilor de volatilitate a pieței în comparație cu desfășurarea individuală a activităților de recuperare de către fiecare producător.
  • Furnizarea de servicii și informații specializate membrilor, care ar fi mult prea costisitoare dacă ar fi obținute individual.
  • Reprezentarea intereselor membrilor în raport cu anumite instituții: primărie, DAJ, ONRC.
  • Organizarea de evenimente specifice pentru membri și schimburi de experiență 

    Bibliografie

[1] Petrescu, Claudia Organizaţiile colective ale proprietarilor de terenuri agricole şi forestiere: profil, evoluţie, tendinţe

[2] Mișu, Silvia et all  Ghidul managerului de întreprindere socială –Fundația pentru dezvoltarea societății civile Institutul de Economie Socială 2012

Back To Top